Sfântul Agaton, Episcop al Romei, este cunoscut drept un neobosit apărător al dreptei credințe și un părinte înțelept al Bisericii. Alegerea sa în scaunul papal a avut loc într-o perioadă de frământări teologice intense, marcate de disputele hristologice care zguduiau unitatea creștină. Cu toate acestea, prin înțelepciunea sa, prin evlavia profundă și printr-o neclintită mărturisire a adevărului de credință, Sfântul Agaton a reușit să aducă lumină și stabilitate în viața Bisericii.
Sfântul Agaton s-a distins prin contribuția sa esențială la condamnarea ereziei monotelite, afirmând clar învățătura ortodoxă despre cele două voințe ale lui Hristos, divină și umană. Participarea sa, prin trimișii săi, la Sinodul al VI-lea Ecumenic (Constantinopol, 680-681) a fost decisivă pentru clarificarea dogmelor creștine, subliniind rolul Romei în păstrarea credinței apostolice. Scrisorile sale doctrinare, pline de claritate și autoritate teologică, au fost primite cu respect de către Părinții Sinodului, confirmând astfel mărturia sa ortodoxă.
Pe lângă activitatea sa teologică, Sfântul Agaton a fost cunoscut pentru blândețea și dragostea sa față de cler și popor. Istoria Bisericii păstrează mărturii despre milostenia sa și despre eforturile de reconciliere în interiorul comunității creștine. Prin viața sa plină de sfințenie și prin slujirea sa jertfelnică, a rămas un model de păstor adevărat și de slujitor al Evangheliei.
Biserica îl pomenește pe Sfântul Agaton ca pe un exemplu de credință neclintită și de dragoste lucrătoare în Hristos. Moștenirea sa teologică și pastorală continuă să inspire generații de credincioși, chemându-ne pe toți la mărturisirea adevărului și la trăirea Evangheliei în smerenie și iubire.